Bolile alergice prezinta o reala problema de sanatate la nivel mondial datorita cresterii prevalentei acestora în ultimele decenii. Se estimeaza ca peste 20% din populația lumii sufera de boli alergice de tip imediat (IgE- mediate), iar la nivel European, pana în 2020, unul din doi europeni va suferi de o boala alergica.
 
Alergia este o reactie exagerata, anormala a sistemului imun ce apare in urma contactului cu substante obisnuite, banale din mediul inconjurator, care in mod normal nu fac rau organismului. Aceste substante se numesc alergeni , iar persoanele cu predispozitie pentru bolile alergice se numesc persoane atopice. Cei mai comuni alergeni sunt alergenii inhalatori ( polen, praf de casa, mucegaiuri, scuame si peri de animale), alimentari (lapte, ou, peste, soia, alune, etc), veninul de insecte (albina, viespe), medicamentele (aspirina, penicilina, anestezice) si alergenii de contact (nichel, crom, latex, etc).
 
Principalele boli alergice sunt: rinita alergica, astmul bronsic alergic, dermatita atopica, urticaria si angioedemul, dermatita de contact, socul anafilactic (cea mai severa forma de reactie alergica).
 
Simptomele bolilor alergice variaza ca intensitate si severitate de la o persoana la alta si cuprind: stranut, mancarimi la nivelul ochilor, nasului, cavitatii bucale sau pielii, secretii nazale apoase sau nas infundat, lacrimare si inrosirea ochilor, tuse, respiratie dificila, eczeme, eruptii cutanate, etc.
 
Diagnosticul bolilor alergice se stabileste pe baza unui istoric amanuntit , a rezultatelor unor investigatii clinice, biologice si paraclinice, precum si a unor teste alergologice specifice care detecteaza alergenul responsabil de producerea bolii. Testele alergologice cuprind testele cutanate (prick, intradermice, patch) si testele sanguine ( ce determina anticorpii de tip IgE produsi impotriva alergenului suspectat).
 
In functie de diagnostic, se stabileste planul terapeutic ce cuprinde masuri de evitare a alergenului, tratament simptomatic si imunoterapie specifica (desensibilizarea).

Generalitati

Polenul de ambrozia este sursa majora de alergeni din a doua jumatate a verii.
 
Varful perioadei de polenizare este in lunile august-septembrie, dar polenul este prezent in atmosfera de la inceputul lunii iulie si poate persista pana tarziu in octombrie.
 
Concentratia de polen variaza pe parcursul unei zile, fiind mai crescuta intre orele 10-15, in functie de vreme ( soare, vant, umiditate, precipitatii). In zilele insorite cu vant cantitatea de polen este mare si grauncioarele pot parcurge distante foate lungi (zeci de kilometrii de sursa) iar in zilele reci si ploioase concentratia este scazuta.
 

Simptomatologie

Simptomele variază ca intensitate direct proporțional cu concentrația de polen din aer, fiind mai severe dimineața, în zilele însorite și cu vânt.
 
Cea mai comună manifestare este rinita alergică caracterizată prin simptome ca: strănut în salve (cel mai caracteristic simptom), rinoree apoasă, obstrucție nazală și prurit nazal.
 
Foarte frecvent se asociază pruritul ocular și al bolții palatine, lacrimație, fotofobie, injectarea sclerei și a conjunctivei, chemozis, iar în cazurile mai severe poate apărea tusea seacă (datorată senzației de iritare la nivelul gâtului și a drenajului posterior a secrețiilor nazale), wheezing-ul, disfonia și uneori manifestări cutanate de tipul urticariei sau dermatitei de contact.
 
În cazul obstrucției nazale severe, aceasta se poate asocia cu cefalee, dureri otice, pierderea mirosului și gustului datorită afectării drenajului sinusurilor paranazale și a trompelor lui Eustachio. În cazurile de rinită moderat-severă se asociază slăbiciune, indispoziție, iritabilitate, fatigabilitate, grețuri și disconfort abdominal (datorită înghițirii secrețiilor mucoase în exces).